Legenda Neamului Românesc
Odinioară, trăia pe meleagurile dintre Dunăre, Marea
Neagră şi Munţii Carpaţi o mamă care avea mai multe fiice. Le pusese nume
frumoase, după chipul naturii şi frumuseţilor în mijlocul cărora trăia, al
pădurilor, munţilor şi apelor. Astfel fetele se chemau: TRANSILVANIA, MOLDOVA,
BUCOVINA, CRIŞANA, MUNTENIA, OLTENIA, DOBROGEA.
Mai avea şi
doi flăcăi pe cinste. Pe unul îl chema MARAMUREŞ şi pe celălalt BANAT.
Dar, iată că la răstimpuri se abătea pas străin prin aceste ţinuturi şi-i tot răpea câte o fiică. Mama se intrista nespus dupa fiecare, deoarece tinea la ele ca la trupul si inima sa. Sangera si se indurera. Dar, de plans nu a plans niciodata si nici nu s-a plecat. Era falnica precum stejarii sau sau brazii din Muntii Carpati ce-i strajuiau in preajma, ori tenace ca Dunarea ce o incingea ca o salba.
Dar, iată că la răstimpuri se abătea pas străin prin aceste ţinuturi şi-i tot răpea câte o fiică. Mama se intrista nespus dupa fiecare, deoarece tinea la ele ca la trupul si inima sa. Sangera si se indurera. Dar, de plans nu a plans niciodata si nici nu s-a plecat. Era falnica precum stejarii sau sau brazii din Muntii Carpati ce-i strajuiau in preajma, ori tenace ca Dunarea ce o incingea ca o salba.
Asta si
pentru ca avea stramosi destoinicisi neinfricati, pe dacii nemuritori si pe
romanii cutezatori. De aceea, nici ea nu se temea si nu da inapoi. Lupta vitejeste
pentru a-si regasi fiicele si a le readuce acasa, in sanul familiei: pe
Transilvania cea mareata, pe Bucovina fagilor frematatori, si pe Dobrogea cea
aproape de mare, pe Oltenia cea sagalnica ori pe Crisana cea mladioasa. Se
mangaia doar la gandul ca avea alaturi pe Moldova si Muntenia, ori pe feciorii
cei semeti si voinici.
Dar uite asa, luptand neobosit, a reusit sa-si aduca din nou toate fiicele acasa, unindu-le in jurul ei ca un copac maiestuos, cu ramuri bogate. În clipa cand le-a simtit pe toate langa ea, a fost fericita si a intinerit dintr-o data. Ca prin minune unirea ii dadea putere, iar setea de dreptate si libertate a facut-o sa fie nemuritoare.
Dar uite asa, luptand neobosit, a reusit sa-si aduca din nou toate fiicele acasa, unindu-le in jurul ei ca un copac maiestuos, cu ramuri bogate. În clipa cand le-a simtit pe toate langa ea, a fost fericita si a intinerit dintr-o data. Ca prin minune unirea ii dadea putere, iar setea de dreptate si libertate a facut-o sa fie nemuritoare.
Regiuni istorice ale Romaniei contemporane
Regiuni locuite de romani
Ursul pacalit de vulpe
di Ion Creanga
(RO) A fost odata o vulpe la care ii
era foarte foame.
Passa un contadino con il carro
pieno di pesce.
Trece un taran cu carul plin cu
peste.
Lei fa finta di essere morta,
così il contadino la carica sul carro per portarla a casa per fare una
pelliccia a sua moglie.
Ea se preface moarta, asa ca
taranul o incarca in car, sa o duca acasa ca sa-i faca o blana nevestei sale.
La volpe butta il pesce lungo la
strada, salta giù dal carro, raccoglie il pesce poi lo porta nella sua tana.
Vulpea arunca pestele pe strada,
sare din car, aduna pestele apoi il duce in vizuina ei.
Arriva l'orso e dice:" -Dove
hai preso tutto quel pesce?”
Soseste ursul si zice:”-Unde ai
prins tot pestele acela?”
La volpe inganna l'orso
raccontando che lo ha pescato nel lago ghiacciato con la sua coda.
Vulpea pacaleste ursul povestindu-i
ca l-a pescuit in lacul inghetat cu coada sa.
Allora l'orso, durante la notte,
va sul lago, fa un buco nel ghiaccio ci mette la sua coda e aspetta.
Atunci ursul, noaptea, se duce la
lac, face o gaura in gheata, isi baga coada si asteapta.
Ma durante la notte fa molto
freddo così la coda rimane incastrata nel ghiaccio. Il povero orso cerca di
toglierla ma così se la strappa via.
In timpul noptii a fost foarte
frig asa incat coada ramane prinsa in gheata. Saracul urs incearca sa o scoata
dar asa si-o rupe.
Corre nella tana della volpe per picchiarla,
ma lei si è nascosta nel tronco di un albero e l'orso, che è più grosso, non
riesce a raggiungerla; prova con un bastone ma non ce la fa a punirla.
Alearga la vizuina vulpei, nu reuseste sa o atinga, incearca cu un baston
dar tot nu reuseste sa se razbune.
Da
allora l’orso e rimasto senza coda.
De atunci ursul a ramas fara
coada.Mitul Traian şi Dochia - Il Mito Traiano e Dochia
Unul dintre
cele mai importante mituri ale tradiţiei româneşti este -Traian şi Dochia- care stă chiar
la baza
etnogenezei poporului român.
Se spune că
Dochia, fata lui Decebal îi cade dragă lui Traian, cuceritorul Daciei. Dar ea
îl refuză pe Traian de soţ pentru ca îl consideră ucigaşul tatălui său.
Urmarită de trupele lui Traian, se ascunde în munţi împreună cu oile ei, unde
se transformă într-o bătrână.
În tradiţia românească
între 1 si 9 martie se spune că Dochia îşi împlineste destinul urcând muntele,
împreună cu turma sa de oi. În fiecare zi ea isi leapada câte un cojoc.
Aceste zile sunt cunoscute
ca zilele Dochiei sau Babele cand vremea este schimbătoare
datorită caracterului capricios al Babei Dochia.
S-a
păstrat tradiţia ca fiecare să-şi aleagă o „Babă”, adică o zi, între
1 şi 9 martie. În funcţie de starea vremii în ziua aleasă se prezice caracterul
şi norocul persoanei respective în acel an.
Una delle più importanti storie
della mitologia romena è quella di Traiano e Dochia.
Si narra che Traiano, il conquistatore della Dacia, si innamorò di Dochia, la figlia di
Decebalo. Ma lei rifiuta Traiano perchè lo considerava l’assasino di suo padre.
Inseguita dagli uomini di Traiano lei si nasconde in montagna insieme alle sue
pecore, dove si trasforma in una vecchietta.
Nella tradizione romena,
nei giorni dall’1 al 9 marzo si dice che Dochia sale la montagna insieme alle
sue pecore. Ogni giorno lei si toglie un vestito.
Questi giorni sono
conosciuti come i giorni di Dochia, quando il tempo cambia per colpa del
carattere difficile di Dochia; in realtà si fa il confronto tra il vecchio anno
e quello nuovo, tra inverno ed estate.
Si è conservata la
tradizione che ognuno scegli un giorno tra 1 e 9 marzo ed il tempo che si
verificherà nel giorno scelto sarà indice di fortuna in quel determinato anno.
Iepuraşul
de Paşte - Il coniglietto di Pasqua
Pe cat de
simpatic iepurasul, pe atat de necunoscuta povestea lui.
De unde a aparut la crestini acest
obicei de a astepta iepurasul de Paşte? In vremuri indepartate, ca de altfel si
in zilele noastre, iepurele era privit drept un simbol al fertilitatii, unele
culturi considerandu-l chiar un mesager sacru al divinitatii.
O veche legenda nordica spune ca,
intr-o iarna, zeita Eostre a gasit o pasare ranita pe câmp. Pentru a o salva de
la moarte, zeita a transformat-o intr-o iepuroaica, aceasta păstrând insă
capacitatea de a depune ouă. Pentru a-i mulţumi binefacătoarei sale, iepuroaica
decora toate ouăle facute si i le daruia zeitei.
Aceasta legenda se pastreaza vie
chiar si in zilele noastre, copiii asteptand de Paste iepurasul care face un
cuib plin de oua colorate.
Cea dintai atestare documentara a
prezentei iepurelui in simbolistica pascala a aparut in Germania, in 1500,
primele dulciuri in forma de iepurasi fiind inventate tot aici, in jurul anului
1800. La scurt timp, in aceeasi perioada, in Franta si Germania apar si primele
oua de ciocolata.
Il coniglio Pasquale, conosciuto anche come coniglietto di primavera nei paesi di lingua
tedesca e negli Stati Uniti, è un coniglio
fantastico o mitologico
che lascia doni per i bambini a Pasqua. Ha origine nelle culture dell'Europa occidentale, dove ha sembianze più simili
ad una lepre che
ad un coniglio. La lepre, animale le cui danze amorose si possono vedere nei
prati proprio agli inizi della primavera, era nell'antica cultura europea un
simbolo di questo periodo dell'anno, incentrato sulla rinascita della natura e
sulla fertilità, il quale poi, con l'avvento del cristianesimo,
venne più o meno a coincidere con la festività della Pasqua.
I primi dolci a forma di coniglio sono
stati inventati in Germania intorno al 1800. In breve tempo in Francia e Germania
sono poi comparse anche uova di cioccolato.
La Leggenda delle uova rosse di Pasqua -
Legenda ouălor roşii de Paşti
Legenda ouălor roşii de Paşti
La donna non tornò subito a casa, ma rimase a Gerusalemme e, dopo tre
giorni dalla crocifissione, andò insieme ad altre donne alla tomba di Cristo e
quando trovarono questa vuota si rallegrarono molto dicendo: Cristo è risorto!
Da allora ogni anno il Venerdì Santo, la donna preparò un cesto di uova rosse
in ricordo della Resurrezione di Gesù offrendole ai bambini ed ai poveri e raccontando
la storia e le sofferenze di Cristo. Poi gli faceva sbattere due uova tra di
loro dicendo: Cristo è risorto! E rispondendo: E’ veramente risorto!
Così è rimasta anche oggi l’abitudine di dipingere le uova a Pasqua e
regalarle in ricordo della Resurrezione di Gesù.
Se spune că în vremea când Iisus era răstignit pe cruce, prin Cetatea
Ierusalim trecea spre piata o femeie cu
un coş plin cu ouă. Cand a auzit că Hristos a fost condamnat la moarte
şi a fost dus să fie răstignit, s-a supărat si aşa cum era, cu coşul plin de
ouă, a fugit pe dealul Golgota. Acolo Iisus era bătut în cuie pe cruce şi pazit
de soldati. Femeia şi-a aşezat coşul ei cu ouă jos, sub cruce şi a început să
se roage plângând de durere pentru ca Iisus ii vindecase candva fiul. Când s-a
ridicat femeia de jos, ouăle din coş erau toate roşii de la sângele care
picurase pe ele din rănile Lui Iisus.
A treia zi cand femeia a mers la
mormânt si l-a găsit gol s-a bucurat foarte mult si pe oricine întâlnea îi
spunea: Hristos a înviat! Si îi dăruia un ou. De atunci în fiecare an de Paşti
pregătea un cos cu ouă roşii şi le dăruia celor săraci. Apoi îi punea să
ciocnească spunându-le: Hristos a înviat!, şi primind răspunsul: Adevărat a
înviat!
Asa a rămas, până azi, obiceiul
să fie vopsite ouă roşii de Paşti şi să fie dăruite în amintirea Patimilor şi
Învierii Domnului.
http://www.adevarul.it/stiri/actualitate/fotovideo-serbare-paste-copiii-romanilor-ladispoli#comment-3397
La storia di Babbo Natale in Romania -
Datina lui Moş Crăciun în România
Datina lui Moş Crăciun în România
Come in tanti popoli, anche da noi,
in Romania, gli anziani godono di tanta
stima e rispetto. Uno di loro è proprio il celebre Craciun (Natale), un mitico
pastore la cui leggenda si è fusa con la nascita di Gesù.
Si dice che nella notte in cui è nato
Gesù, senza l’accordo del marito, Craciuneasa (Natalia) ospita la Vergine e
Giuseppe. Gli offre riparo nella stalla. Quando, Craciun lo viene a sapere, la
punisce, le taglia le mani e la Vergine gliele rimette. Il miracolo converte
Craciun al Cristianesimo. Per la gioia che sua moglie si sia salvata dalla
crudele punizione, Craciun accende un grande fuoco e canta e balla con tutta la
sua servitù. Poi porta i doni alla Santa famiglia.
È da qui che proviene la
trasfigurazione di Babbo Natale in un santo che porta nella notte di 24
dicembre i regali ai bambini.
Le canzoni di gioia cantate quella
notte per Craciun divennero i canti natalizi cristiani (Colinde).
Ca si la multe alte popoare, si la
noi, in România, bătrânii s-au bucurat de multă stimă şi respect. Unul dintre
ei este personajul celebru Crăciun, un pastor mitic a cărui legendă a
fuzionat cu naşterea Domnului.
Se spune ca in noaptea naşterii
lui Iisus, fără acordul soţului, Crăciuneasa primeşte în gazdă pe Fecioara
Maria şi pe Iosif. Le oferă adapost în grajd. Aflând acest lucru, Crăciun, o
pedepseşte crunt, îi taie mâinile iar Maica Domnului i le lipeşte la loc.
Minunea îl converteşte pe Crăciun la creştinism. De bucurie ca nevasta sa a
scapat de pedeapsa lui necugetata, Crăciun aprinde un foc mare în curtea lui,
joaca hora si cânta cu toate slugile, apoi împarte Sfintei familii daruri păstoreşti.
De aici
provine si transfigurarea lui Moş Crăciun într-un Sfânt care aduce in noaptea
de 24 decembrie daruri copiilor. Cântecele de bucurie adresate de slugi lui
Crăciun s-au transformat în colinde creştineşti.
La Leggenda dell’abete - Legenda bradului
L’albero
di Natale è uno dei più importanti simboli della festa di Natale. L’addobbo
dell’abete è un momento magico nel quale tutta la
famiglia è riunita.
Una leggenda cristiana racconta che
nella notte della nascita di Gesù, flora e fauna, tutte le creature viventi,
hanno portato i doni nella stalla di Betlemme. L’ulivo ha portato le sue olive.
L’arancio e gli altri, la loro frutta. Il piccolo abete non aveva nessun dono
ed era così stanco che non ha potuto superare gli alberi più grandi per vedere
anche lui il Santo bambino. Allora, un angelo l’ha visto, ha provato pena per
lui ed ha ordinato ad un gruppo di stelle di appoggiarsi sui suoi delicati
rami. Quando Bambino Gesù l’ha visto, ha sorriso, l’ha benedetto e da allora
sono gli abeti che si illuminano a Natale per la gioia di tutti noi.
Bradul
este unul dintre cele mai puternice simboluri de Crăciun. Impodobirea bradului
este un moment magic, sacru in care familia se reuneste.
O
legenda crestina spune ca in noaprea Nasterii Mantuitorului, flora, fauna si
toate creaturile vii au venit cu daruri la ieslea din Betleem. Maslinul a adus
fructele sale. Portocalul si toate
celelalte, fructele lor. Micul brad nu avea niciun cadou si era atat de obosit
incat nu a putut sa tina piept copacilor mai mari care l-au impins in spate. Atunci unui inger i s-a facut mila si a comandat
unui manunchi de stele sa se aseze pe ramurile delicate ale bradului. Cand
pruncul Iisus l-a vazut a zambit, l-a binecuvantat si din acel moment sunt
brazii cei impodobiti cu lumini in perioada Crăciunului pentru a fi pe placul
tuturor.
forte...! :-)
RispondiEliminaqueste leggende sono bellissime da raccontare ai bambini! fantasiose...
RispondiEliminaFoarte frumoase povestile,felicitari
RispondiElimina