Follow by Email

Da visitare! / De vizitat!



 Sulle tracce di Badea Cartan.../ Pe urmele lui Badea Cartan...

Gheorghe Cârţan, românul plecat din Transilvania, din satul Cârţişoara, pe jos pânǎ la Roma, în ianuarie 1896, dupǎ o cǎlǎtorie de 40 de zile prin tǎrile Europei, a dus la Columna lui Traian ofrande dacilor: grâu şi pǎmânt românesc. Pe aceleaşi urme, vǎ propunem sǎ vizitaţi in Romania sau Italia:



Sinaia: Gheorghe Cârţan;  Castelul Peleş

  A devenit o tradiţie ca în fiecare an pe 24 ianuarie, comunitatea din satul Cârţişoara, jud. Sibiu, sa îl comemoreze pe Badea Cârţan. Autoritatile locale, elevii si dascălii lor, dar si satenii pleacă în numar mare la Sinaia, acolo unde Badea Cârţan îsi doarme somnul de veci. 

  Gheorghe Cârțan cunoscut și sub numele de Badea Cârțan s-a născut in 24 ianuarie 1849 in satul Cârțișoara din judetul Sibiu. Într-o vreme în care românii din Transilvania aparțineau Imperiului Austro-Ungar și nu se bucurau de drepturi, Badea Cârțan a folosit cea mai eficientă armă: cartea. A fost un țăran român, autodidact care a luptat pentru independența românilor din Transilvania, distribuind cărți românești, aduse clandestin din România, la sate. A călătorit pe jos până la Roma pentru a vedea cu ochii lui Columna lui Traian și alte mărturii despre originea latină a poporului român. În 1877 s-a înrolat voluntar în Războiul de Independență al României. În 7 august 1911, la varsta de 62 de ani, Badea Cârțan s-a stins din viață, fără a mai apuca să vadă Marea Unire a  tuturor românilor de la 1 decembrie 1918. 

IT:
  Per gli abitanti del paese Cârţişoara, nella zona di Sibiu, è diventata un’abitudine la Commemorazione di Badea Cârţan ogni 24 gennaio. Le autorità locali, gli alunni e gli insegnanti partono verso Sinaia, dove egli è sepolto.
  Gheorghe Cârțan conosciuto come Badea Cârțan è nato il 24 gennaio 1849 nel paesino  Cârțișoara della provincia di Sibiu. Ai tempi in cui i romeni della Transilvania appartenevano all’Impero Austro-Ungarico ed avevano pochi diritti, Badea Cârțan ha usato l’arma più efficiente:  il libro. È stato un contadino romeno, autodidatta, che ha lottato per l’indipendenza dei romeni della Transilvania, distribuendo libri romeni portati clandestinamente ai paesini. Ha viaggiato a piedi fino a Roma per vedere con i suoi occhi la Colonna di Traiano ed altre prove dell’origine latina del popolo romeno. Nel 1877 è andato come volontario nella Guerra di Indipendenza della Romania. Il 7 agosto 1911, a 62 anni, Badea Cârțan ha cessato di vivere senza riuscire a vedere la Grande Unione della Romania del 1 dicembre 1918.

Castelul Peleș din Sinaia, reședința de vară a regilor României, a fost construit la dorința regelui Carol I (1866 - 1914). Este unul cele mai importante edificii de tip istoric din România si unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.Cele mai importante săli de vizitat sunt: Holul de Onoare, Biblioteca regală, Sălile de arme, Sala de muzica, Sala Florentină, Sala Maură, Sala de teatru și loja regală, la etajul I se află Sala de Concerte, apartamentul imperial, dormitorul regal. Castelul a fost inaugurat oficial in 1883 si a fost prima constructie din Europa cu incalzire centrala, curent electric si lift.

 IT:
         Castello Peles si trova a Sinaia. Considerato tra i più belli dell’Europa, il Castello è un capolavoro di architettura eclettica dominato dallo stile neo rinascimentale tedesco. Voluto dal re Carlo I della Romania e dalla sua famiglia, il castello fu eretto tra il 1873 e 1883. Le 160 stanze del castello sono decorate con gusto. Lampadari in vetro di Murano, intagli in legno pregiato e oro o pareti rivestite in pelle di Cordoba, porcellane di Sèvres e sculture in avorio vengono a completare il quadro della residenza prediletta della famiglia reale e soprattutto della regina Elisabetta. Il castello di Peles potrebbe essere considerato anche il castello dei primati: - è stato il primo edificio de genere a disporre sin dalla costruzione di riscaldamento centralizzato e ascensore - nella sala del teatro voluta dalla regina è stata presentata per la prima volta in Romania una pellicola cinematografica. Adiacente al Castello di Peles si trova il Castello Pelisor (Il Piccolo Peles), residenza estiva del futuro re Ferdinando. Costruito in stile art nouveau, Pelisor ha 70 stanze decorate con mobili viennesi e vasi Tiffany e Lalique. 


IL CASTELLO BRAN - CASTELUL BRAN








 

 



Brasov - Romania
Collocato a 30 km da Brasov, tra le Montagne Bucegi e Piatra Craiului, il Castello Bran è un importante monumento nazionale e anche un punto fondamentale del turismo romeno, grazie sia alla sua bellezza, al panorama, sia alla leggenda del conte Dracula. Vlad III Dracula nacque nel novembre o dicembre 1431, nella fortezza di Sighişoara, in Transilvania. Suo padre, Vlad II Dracul, aveva ricevuto l'Ordine del Drago circa un anno prima. Questo ordine - simile, per certi versi, all'Ordine di Malta - era un ordine originariamente creato nel 1387 da Sigismondo, re d'Ungheria (in seguito Imperatore del Sacro Romano Impero) e dalla sua seconda moglie, Barbara Cilli. L'ordine aveva un drago come simbolo. Scopo dell'ordine era di proteggere gli interessi del Cristianesimo e lottare contro i Turchi. L'Ordine in relazione a Vlad III è importante soprattutto perchè dà una spiegazione del nome Dracula: in romeno Dracu indica diavolo, ed i nobili di Romania, conoscendo l'appartenenza di Vlad II all'Ordine del Drago, decisero di chiamarlo Dracul. Nel 1463, Vlad Ţepeş Dracula, a Plenari (Transilvania), con un piccolo esercito privato, affrontò le orde ottomane che dilagavano nella penisola Balcanica, riuscì ad intrappolare una parte dell’esercito nemico (12.000 uomini) in una gola e a distruggere il contingente nemico. Non fece prigionieri, i sopravvissuti furono tutti impalati, salvo uno, che fu rimandato indietro, con una cesta contenente la testa del suo generale. Con il suo coraggio e la sua ferocia impedì l’invasione del paese. Vlad Ţepeş è l’eroe nazionale della Transilvania. Nacque da tale episodio anche la leggenda del vampiro (in turco, dracula = il sanguinario). Draculea che in romeno significa Figlio di Dracul, fu spesso usato dallo stesso Vlad III nella corrispondenza ufficiale. Altro nome con cui era indicato, più che altro dalla gente comune, era "Ţepeş", che significa “L'impalatore” in romeno, essendo questo il suo supplizio preferito. Anche gli Ottomani si riferivano a Vlad come Kaziglu Bey, cioè il Principe Impalatore, termine attestato a partire dal 1550.

Vi invito visitare a Roma:
Chiesa dei Santi Claudio e Andrea dei Borgognoni - Roma
Chiesa cattolica di rito romano, consacrata dal 1731, in stile architettonico barocco, sita nel rioneTrevi in piazza San Claudio, adiacente a piazza San Silvestro.
La chiesa è legata ai Borgognoni che, verso la fine della guerra dei trent'anni, in circa dodicimila emigrarono a Roma, unendosi a una comunità di commercianti e banchieri che più di cento anni prima si era stabilita nella città attorno alla attuale via del Corso. I borgognoni nel 1652 si costituirono in confraternita acquistando un oratorio nella zona da loro abitata nei pressi dell'attuale piazza San Silvestro. Nel 1662 accanto alla chiesa fu aperto un ospizio per i pellegrini. Papa Innocenzo XI proclamò l'oratorio chiesa nazionale dei Borgognoni.
Nel 1726 fu demolita l'antica chiesa seicentesca e nel giugno del 1728 iniziarono i lavori del nuovo edificio, affidati dapprima a Sebastiano Cipriani e completati poi daAntoine Dériset. L'edificio fu consacrato nel 1731 e dedicato ai due santi Claudio, martire del III secolo, e Andrea apostolo.
La facciata ospita le statue dei due santi protettori della chiesa, Sant'Andrea di Luca Bréton, e San Claudio di Guglielmo Antonio Grandjacquet, entrambe del 1771.
L'interno si presenta a croce greca, con cupola emisferica; nei pennacchi sono raffigurati gli stucchi dei Quattro evangelisti; mentre nei quattro archi su cui appoggia la cupola vi sono stucchi di Angeli, allegorie della Passione, della Speranza e della Fede.
Sull'altare maggiore una scultura in bronzo raffigurante il Globo terrestre fa da trono all'esposizione eucaristica all'interno di una raggiera dorata; sopra la raggiera, un affresco diAntonio Bicchierai che raffigura L'Eterno benedicente.
Nella cappella laterale sinistra vi è l'urna in marmi policromi, opera di Corrado Mezzana, con le spoglie di Pierre-Julien Eymard, fondatore dei Padri Sacramentini. Sopra l'altare vi è una tela di Placido Costanzi che raffigura una Visione di San Carlo Borromeo cui appare un Santo vestito di bianco (1731). Ai lati della cappella dipinti moderni del 1939.

Nella cappella laterale destra, dedicata a san Giuseppe, vi sono opere moderne di Cleto Luzzi(1949), con Sogno di San Giuseppe e Fuga in Egitto, mentre sull'altare troneggia un San Giuseppe tra due angeli di Guido Francisci.

File:Trevi - SS. Andrea e Claudio dei Borgognoni.jpg

Sfântul martir Claudiu

In 7 iulie biserica catolică comemoreaza Sfântul martir Claudiu.
Sunt numerosi sfintii martiri care poarta acest nume.
Onomastica se poate sarbatori in 7 iulie sau 18 februarie in onoarea Sfantului Claudiu martirizat la Ostia (localitate la Marea Tireniana in provincia Romei) impreuna cu fratele Maxim si cu Asteriu, in timpul imperiului Diocletian.

Va invit sa vizitati la Roma:
Biserica Sfintii Claudiu si Andrei de Borgonioni,

biserica catolica de rit roman, sfintita in 1731, costruita in stil baroc, situata in Piata Claudiu, in vecinatatea Pietei Sfantul Silvestru din apropierea Strazii Del Corso, Roma.


Sighisoara, (IT)
 è un municipio della Romania di 32.570 abitanti, ubicato nella regione storica della Transilvania. La città ha origini sassoni; nel XII secolo, infatti, artigiani e mercanti sassoni vennero invitati dai Re d'Ungheria a trasferirsi in Transilvania, dove creare delle colonie che potessero anche provvedere alla difesa dei confini del regno. Questo gruppo di coloni formò la popolazione oggi nota come Sassoni di Transilvania. I suoi artigiani sassoni erano noti in tutta Europa e frequenti erano le visite di mercanti provenienti da tutto il Sacro Romano Impero, mentre gli abitanti continuavano a costruirne e rinforzarne le difese. Il Principe di Valacchia Vlad Dracul visse in esilio nella città, fece coniare delle monete e lasciò il primo documento nel quale la città viene citata con il nome romeno Sighisoara. La città mantiene un centro storico perfettamente conservato, con la struttura urbanistica e gli edifici caratteristici di una cittadella medievale, che è stato dichiarato Patrimonio dell'umanità dall'UNESCO e dove ogni anno si tiene un Festival medievale nell'ultima settimana di luglio.



(RO) Sighisoara este un oras situat în Transilvania, România. Municipiul are o populatie de 32.304 locuitori. Localitatea a fost întemeiată de colonisti germani. În această perioadă istorică oamenii de etnie germană au fost denumti saxoni. Mestesugarii din Sighisoara  au format primele bresle (asociatii care aparau interesele comune) in anul  1376. Unul dintre obiectivele turistice ale orasului sunt turnurile care protejau Cetatea (arhitectura militara): Turnul cu ceas, Turnul tabacarilor, Turnul cositorarilor, Turnul aurarilor, Turnul croitorilor, etc. Dar si arhitectura religioasa este foarte importanta in Sighisoara. Pe vechea stema a orasului  exista deviza: "nomen domini turiss fortissimo"("numele domnului este cel mai tare turn").



Dunărea 
 este al doilea ca lungime între fluviile Europei (după Volga), navigabil,  fiind singurul fluviu european ce curge de la vest la est. Acesta izvorăşte din munţii Pădurea Neagră (Germania) si curge către sud-est pe o distanţă de aproximativ 2902 km, până la Marea Neagră, traversand 10 tari si 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad). La vărsarea lui în Marea Neagră s-a format Delta Dunării.

Il Danubio è un fiume dell'Europa centro-orientale. Con 2.902 km è il secondo corso d’acqua più lungo del continente (dopo il Volga), e il più lungo fiume navigabile dell'Unione Europea. Le sue fonti sono nella Foresta Nera in Germania. Dalle sorgenti scorre verso est, e attraversa quattro  capitali dell'Europa centrale e orientale (Vienna, Bratislava, Budapest e Belgrado). Alla fine del suo corso si getta nel Mar Nero attraverso un ampio delta sul confine tra Romania e Ucraina.

Cazanele Mici si Mari   
reprezinta cea mai frumoasa rezervatie care se afla la sud-vest de satul Dubova (judetul Mehedinti), intre valea Ogradena si Ogaşul Turcului. In aceasta zona, Dunarea strabate cea mai ingusta si mai grandioasa zona a Defileului Dunării. Cazanele Mari sunt despartite de Cazanele Mici de bazinul  satului Dubova. Acest peisaj mirific se intinde pe o suprafata de 215 ha. Flora din zona Cazanelor contine multe elemente submediteraneene in amestec cu cele central-europene. Relieful carstic ( rezultat in urma eroziunii sau dizolvarii rocilor) este bine reprezentat atat prin forme de suprafata,  cat si de adancime. Nu doar aceste minunatii fac zona de poveste, ci si obiectivele turistice care atrag turisti din toate colturile lumii. Drumul ingust ce duce spre Cazane se deschide in fata vizitatorilor ca o carte ale carei file prafuite de trecerea ireversibila a timpului. Muntele sta ca un strajer pe malul romanesc si vegheaza spre Dunărea care se zbate fioroasa de malul vecinilor sârbi.

              Splendoarea zonei se arata prin aparitia in calea turistilor a Mănăstirii Mraconia, care ascunde intre zidurile inguste o poveste neobisnuita. Aceasta a fost ridicata pe locul unui fost punct de observatie si dirijare a vaselor de pe Dunare. Cuvântul „Mraconia” inseamna „loc ascuns” sau „apa intunecata”. Manastirea Mraconia a cunoscut toate vitregiile istoriei pana in momentul in care a fost inghitita de apa in 1967 la construirea Hidrocentralei Portile de Fier.
             Preotul Cristian Tartea a avut un vis plin de semnificatii inainte de examenul pe care il pregatea la teologie. Acestuia i s-a aratat in vis o silueta umana cu o aureola deasupra capului care i-a spus ca va ajunge preot doar daca va face o fapta neobisnuita. Mai tarziu, dupa ce a imbracat hainele preotesti, a fost numit preot in parohia Dubova. Nu dupa mult timp, Cristian Tartea a aflat ca multe biserici au fost inghitite de apele Dunarii atunci cand s-a extins lacul de acumulare de la Hidrocentrala Porţile de Fier I. Astfel, preotul a descoperit crucea fostei Manastiri Mracuna intr-un pod al altui lacas de cult din zona si a decis sa o aseze pe un loc unde intentiona sa inceapa construirea viitoarei biserici devenind un punct de atractie turistica si un loc de pelerinaj pentru oameni veniti din toata ţara.
            
       Urmand drumul ce strabate cu inversunare muntele se observa  o pereche de ochi care analizeaza omenirea cu un aer de mare conducator al vremurilor trecute. Acesta este Capul lui Decebal, sculptat intr-o stanca uriasa la baza caruia se afla o inscriptie cu textul: DECEBALUS REX DRAGAN FECIT. Statuia regelui dac este considerata cea mai mare din Europa  avand 40 de metri inaltime si 25 de metri latime. Are cu doar 6 metri mai putin decat Statuia Libertatii, cu 8 mai mult decat monumentul lui Christos din Rio de Janeiro şi 10 peste inaltimea legendarului Colos din Rhodos. Finantatorul acestui grandios proiect se numeste Iosif Constantin Dragan. acesta a platit doua echipe de sculptori alpinisti sa se lupte timp de opt ani cu timpul, cu piatra, cu viperele si cu natura ostila.

         O alta atractie turistica a zonei ce isi primeste cu un fior racoros vizitatorii este Pestera Ponicova, cea mai mare din defileul Dunarii. Aceasta este accesibila atat de pe uscat cat si de pe Dunare cu barca si este numita de localnici „salasul liliecilor”.

         Cu mai bine de 1900 de ani in urma, imparatul Traian iesea din Roma cu cea mai puternica armata a lumii la acea vreme indreptandu-se spre tara misterioasa Dacia. Acest eveniment de anvergura s-a pastrat  printr-o placa memoriala care a fost martora acelor vremuri numindu-se Tabula Traiana. Aceasta se afla pe malul sarbesc fiind fixata in piatra. Pe ea sunt reprezentati doi delfini plutind si un vultur pe cer sculptati in relief, iar scrisul este cioplit în piatra
Trecerea  timpului a facut ca tabula sa sufere de pe urma intemperiilor naturii, ea fiind ridicata deasupra lacului de acumulare „Portile de Fier” in momentul construirii hidrocentralei “Portile de Fier 1″.
          Defilelul Dunarii ofera mai presus de peisajele feerice naturale incarcatura istorica a zonei, martora a formării poporului român.



Palermo, locul de veci al lui Nicolae Bălcescu 


Palermo è un comune italiano di 654 987 abitanti, capoluogo della provincia di Palermo e della Regione Siciliana.
È il quinto comune italiano per popolazione dopo Roma, Milano, Napoli e Torino e trentunesimo a livello europeo, nonché il principale centro urbano della Sicilia e dell'Italia insulare. L'area metropolitana di Palermo, che comprende il capoluogo ed altri 26 comuni, conta una popolazione di 1.041.314 abitanti.
Palermo este un oras italian cu 654 987 locuitori, resedinta de judet in zona Palermo si a Siciliei.
Este al cincelea oras italian ca si populatie dupa Roma, Milano, Napoli si Torno si al treizeci si unulea oras la nivel european, dar si principalul centru urban al Siciliei - insula italiana. Orasul si imprejurimile cuprinde Palermo si alte 26 de comune, cu o populatie de 1.041.314 locuitori.
 
 File:Gheorghe Tattarescu - Nicolae Balcescu.jpg Nicolae Bălcescu
Nicolae Bălcescu (n: Bucarest, 29 giugno 1819 – d: Palermo, 29 novembre 1852) è stato uno storico, scrittore e rivoluzionario romeno.
Ebbe vita molto movimentata, da tipico rivoluzionario risorgimentale insieme a suo fratello Barbu Balcescu nella Rivoluzione del 1848.
Fu arrestato varie volte e partecipò in Francia ai moti del 1848. Fu introduttore in Romania degli studi sociali ed economici di spirito liberale. Lo ricordiamo fondamentalmente per la sua opera Storia dei Romeni sotto Michele il Bravo (1878) nel quale rappresenta il principe come simbolo dell'unità nazionale realizzata nel 1600.
Fu inoltre direttore e fondatore della Rivista storica della Dacia, chiusa nel 1847 dal regime.
Colpito ed indebolito dalla tubercolosi gli ultimi anni gira per la Sicilia e la Francia e muore all'età di 33 anni a Palermo.

   Bustul lui Nicolae Bălcescu, la Palermo, în Sicilia

Nicolae Bălcescu (n. 29 iunie 1819, București — d. 29 noiembrie 1852, Palermo)
a fost un istoric, scriitor și revoluționar român. Alături de fratele său mai mic, Barbu Bălcescu, a participat la Revoluția din 1848.

Născut în București, într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu și al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălcești, Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. Tatăl lui Nicolae Bălcescu a murit în anul 1824. Nicolae Bălcescu avea doi frați: Costache și Barbu, precum și două surori: Sevasta și Marghioala. Într-un alt document se mai pomenește și de o altă soră: Eleni.
Studiază la Colegiul Sfântul Sava, începând cu 1832, fiind pasionat de istorie, avându-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, între alții, pe Ion Heliade Rădulescu. La 19 ani intră în armată, iar în 1840 participă, alături de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu Naționalul, la conspirația Filipescu, care este descoperită, și este închis la Mănăstirea Mărgineni, unde a rămas doi ani, până la 21 februarie 1843, la plecarea domnitorului Ghica și venirea lui Bibescu.
După ce este eliberat înființează împreună cu Ion Ghica și Christian Tell o altă organizație secretă numită Frăția, călătorește prin toate teritoriile locuite de români: Țara Românească, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum și prin Franța și Italia și studiază istoria, fiind editor, alături de August Treboniu Laurian, al unei reviste de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută începând cu 1844. În Franța se va implica în revoluția din februarie 1848, dar inspirat de această revoluție se întoarce la București pentru a participa la revoluția din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe și secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluționari. Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea țăranilor și vot universal.
Arestat la 13 septembrie 1848 de autoritățile Imperiului Otoman care au înăbușit revoluția, reușește să evadeze, plecând în Transilvania, de unde a fost expulzat apoi de autoritățile habsburgice. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena și ajunge la Constantinopol. Apoi, la Debrețin, se întâlnește cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluției maghiare, încercând un aranjament „pacificator” între revoluționarii români transilvani și cei maghiari. Lajos Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună și este de acord cu „proiectul” revoluționarului român. La 2 iulie 1849 se găsește la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu revoluționarii unguri. Avram Iancu și revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri față de acțiunile militare ale maghiarilor, aceștia însă nu își respectă promisiunile și se ajunge din nou la conflict. În același timp însă trupele imperiale contrarevoluționare habsburgice și ruse intră în Transilvania și revoluția maghiară condusă de Kossuth este înfrântă.
             Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris și publicată de Alexandru Odobescu, în 1861 - 1863.
             Se exilează la Paris, unde încearcă să coaguleze forțele revoluționare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederații europene. Cu un pașaport eliberat la Paris, la 27 septembrie 1850, „au nom de Sa Majesté l'Empereur des Ottomans”, în primăvara lui 1852, pleacă la Constantinopol, de aici, la Galați și încearcă să pătrundă în Țara Românească, însă autoritățile nu-i permit, deși e bolnav și vrea să o vadă pe mama sa, în vârstă și bolnavă. Medicii îi sfătuiesc să se stabilească în Italia, unde clima e mult mai blândă. Trece prin Malta, Napoli și se stabilește la Palermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare la Palermo de tuberculoză la vârsta de 33 de ani.
În anul 1977, Cantemir Riscuția a făcut parte dintr-o delegație română plecată la Palermo pentru a descoperi locul în care se spunea ca ar fi înmormântat Bălcescu. Într-un final, au aflat că românul fusese înmormântat într-un osuar de onoare al capucinilor, loc sigilat în urma unei epidemii de holeră. Trupul lui Nicolae Bălcescu nu a mai fost scos la lumină.

2 commenti:

  1. mi piacerebbe visitare il castello di Dracula, sarà altrettanto inquietante come il conte?

    RispondiElimina
  2. cosa suggerisce da visitare quest'estate in Romania?

    RispondiElimina