LA FORMAZIONE DEL POPOLO ROMENO E DELLA LINGUA ROMENA

Sul territorio della Romania, 2000 anni fa, vivevano i daci, persone robuste, con lunghi capelli cadenti sulle spalle. Indossavano camicie lunghe fino alle ginocchia, pantaloni molto stretti sulla gamba. Durante l’inverno usavano giacche fabbricate con pelle di pecora. Quelli più benestanti si coprivano le teste con cappelli rotondi, confezionati con la pelliccia delle pecore. Le donne portavano i capelli legati dietro la testa, indossavano camicie e gonne molto larghe e lunghe. Ancora oggi molti dei contadini romeni usano abiti simili.

I più significativi conduttori dei daci furono Burebista e Decebal. Possedevano il titolo di re, riorganizzarono lo stato daco e stabilirono la capitale a Sarmizegetusa, una fortezza molto possente. Sempre in quel periodo, ad ovest del Danubio, si estendeva l’Impero Romano, con la capitale a Roma. Siccome la Dacia era un paese molto ricco, con gente lavoratrice, l’imperatore romano Traiano attaccò questo territorio, riuscendo attraverso due guerre, tra gli anni 101-102 e 105-106, a conquistarlo. Tramite il lavoro dei daci e dei romani, la Dacia arrivò ad essere una delle più fiorenti province dell’Impero Romano. Vivendo insieme, i daci ed i romani, a poco a poco si sono “amalgamati” dando luogo ad un nuovo popolo: il popolo romeno.

Fin dai tempi delle colonizzazioni romane, le scoperte archeologiche attestano che in Dacia vivevano molti credenti. Tra i diffusori della Bibbia la tradizione ricorda il Santo Andrea (Sfantul Andrei), il primo apostolo chiamato da Gesù Cristo. Egli nacque sul territorio del nostro paese ed è considerato il protettore della Romania. Si festeggia ogni anno il 30 novembre.

Fino alla conquista romana i daci hanno parlato la loro propria lingua, quella dacica. Durante il periodo del dominio romano i daci hanno imparato la lingua latina, ma questa subì tante trasformazioni nel tempo e, una volta formatosi il popolo romeno, divenne la lingua romena. Le basi latine della nostra lingua spiega la sua somiglianza con il francese, l’italiano, il portoghese e lo spagnolo.

Le lettere dell’alfabeto romeno:

A a, Ặ ă, â, B b, C c, D d, E e, F f, G g, H h,

I i; Î î, J j, K k, L l , M m, N n, O o, P p, Q q,

 R r,S s, Ş ş, T t, Ţ ţ, U u, V v, W w, X x, Y y, Z z.  

Gruppi di lettere:

ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi.

Formarea poporului român şi a limbii române

               Pe teritoriul României, acum 2000 de ani, trăiau dacii, persoane robuste, cu părul lung lăsat pe spate. Purtau camăşi lungi până la genunchi, pantaloni foarte strânşi pe picior. Iarna aveau cojoace din piele de oaie. Cei mai înstăriţi işi acopereau capul cu căciuli rotunde făcute din piei de oi. Femeile purtau părul legat la spate, îmbrăcau ie şi fuste foarte largi şi lungi. Chiar si azi multe persoane de la sat  se îmbracă în mod asemănător.

              Cei mai importanţi conducători ai dacilor au fost Burebista si Decebal. Erau numiti regi si reorganizaseră statul dac cu capitala la Sarmizegetusa, cetate foarte puternica.

                 În aceeaşi perioada la vestul Dunării se extindea Imperiul Roman, cu capitala la Roma. Pentru ca Dacia era o ţară foarte bogată, cu o populaţie muncitoare, împăratul roman, Traian, atacă acest teritoriu, reuşind cu doua războaie, între 101-102 si 105-106, să îl cucerească. Prin munca dacilor si romanilor, Dacia ajunse sa fie una dintre cele mai înfloritoare provincii romane. Trăind impreună, dacii si romanii, încet, încet s-au amalgamat dând naştere unui nou popor: poporul român. Descoperirile arheologice atesteaza ca in Dacia, începând cu timpul colonizărilor romane, traiau multi credincioşi. Printre intemeietorii Bibliei, traditia aminteste ca a fost Sfântul Andrei, primul apostol chemat de Iisus Hristos. El s-a nascut pe teritoriul Daciei si este considerat ocrotitorul României . Se sarbatoreste in fiecare an in 30 noiembrie.

             Până la cucerirea romană, dacii au vorbit limba proprie, dacă. În timpul dominaţiei romane, dacii au învăţat limba latină. Aceasta a suferit multe transformări in timp dar odată format poporul român  şi limba devine română. Originea latină a limbii noastre explică asemănările cu limbile franceză,  italiană, portugheză şi spaniolă.

            Vocabularul sau Lexicul (totalitatea cuvintelor) limbii române cuprinde aproximativ 120000 de cuvinte.

           Vocabularul fundamental (cuvintele importante si înţelese de toţi vorbitorii limbii) al limbii române cuprinde aproximativ 1500 de cuvinte, dintre care 60 – 66% sunt de origine latină. De exemplu: ovis – oaie, canticum – cântec, pharmacum – farmec, aurum – aur, dulcis – dulce, frater – frate, dicere – zice, caldus – cald, veteranus – veteran, dolor – durere, dor.

           Masa vocabularului cuprinde aproape 90% din cuvintele limbii române: termeni stiintifici, tehnici, de specialitate, arhaisme, regionalisme. Între cele două parţi se produc in timp schimburi.

           Din limba vorbită de daci s-au păstrat doar peste 100 de cuvinte. Printre acestea se numără: abur, barză, brad, brânză, buză, căciula, ceafă, ciorbă, copac, copil, fluier, gata, ghimpe, grumaz, mazăre, mânz, moş, raţa, scrum, strugure, traistă, vatră.

         “ Limba română este limba latină vorbită in mod neîntrerupt în partea orientală a Imperiului Roman, cuprinzând provinciile dunărene romanizate din momentul pătrunderii limbii latine în aceste provincii şi până în zilele noastre.”

                                                                 Alexandru Rosetti – Istoria limbii române

 IT:

            Il vocabolario, il lessico, della lingua romena racchiude circa 120 000 di parole.

            Il vocabolario fondamentale ha solo 1500 parole di cui 60 – 66% sono di origine latina. Esempio: ovis – oaie(pecora), canticum – cântec(canzone), pharmacum – farmec( farmaco), aurum – aur(oro), dulcis – dulce(dolce), frater – frate(fratello), dicere – zice(dire), caldus – cald(caldo), veteranus – veteran(anziano), dolor – durere, dor(dolere).

          Dalla lingua parlata dai daci si sono conservate solo un centinaio di parole. Tra queste nominiamo: abur- vapore, barză- cicogna, brad- abete, brânză- formaggio, buză- labro, căciula- cappuccio, ceafă- nuca , ciorbă- minestra, copac- albero, copil- bambino, fluier- flauto, gata- basta, ghimpe- spina, grumaz- colo, mazăre- piselli, mânz- puledro, moş- babbo, raţa- anatra, scrum- cenere, strugure- uva, traistă- borsetta, vatră- focolare.

               “Lingua romena è la lingua latina parlata di continuo nella parte orientale del Impero Romano, racchiudendo le provincie romane da una parte e dall’altra del Danubio, dal momento in cui la lingua latina e entrata in queste provincie fino ai giorni nostri.”

                                          Alexandru Rosetti – La storia della lingua romena